Ce este scolioza?

Scolioza este cea mai comună diformitate a coloanei vertebrale. Alte diformități ale coloanei vertebrale sunt cifoză și lordoză, dar aceste diformități sunt mult mai puțin frecvențe. Diagnosticul scoliozei este evocat atunci când există două anomalii principale ale coloanei vertebrale.

Curbarea laterală: ceea ce însemnă că dacă o coloană este privită în plan anteroposterior apare o curbură anormală în acest plan. Această curbură persistă de obicei când pacientul se apleacă spre înainte să-și atingă picioarele cu mână. O ușoară înclinare laterală a coloanei vertebrale nu este neapărat o scolioză. Astfel deviațiile laterale mai mici de 10 grade sunt considerate a fi în limite normale.

Rotația vertebrelor este de obicei greu de observat pe radiografii, dar este intotdeauna  prezentă într-o scolioză reală.

Scolioză cauzează rareori durere, și de accea poate fi dificil de detectat precoce. Astfel unii părinți observă unele caracteristici ale scoliozei la copilul lor în timpul verii, când aceștia poartă costume de baie:

  • Un umăr, șold sau sân poate fi mai proeminent decât celelalt,
  • Un șold poate fi mai sus situat decât celelalt,
  • Hainele nu se potrivesc simetric- de exemplu pantalonii,
  • Corpul pare să se încline într-o parte.

Care este cauza scoliozei? Pentru a răspunde acestor întrebări trebuie înțeles că există mai multe categorii de scolioză care sunt considerate entități clinice separate. Cea mai frecvență formă clinică a scoliozei este scolioză idiopatica (adică fără o cauza cunoscută). Mai departe scolioză este clasificată în funcție de grupul de vârstă. Astfel se disting patru tipuri de scolioză idiopatica:

  • Infantilă (de la naștere până la 3 ani)
  • Juvenilă (de la 3 ani la pubertate)
  • Scolioza adolescentului (după pubertate)
  • Scolioza adultului (după vârstă de 20 de ani).
  • Scolioza idiopatică a adolescentului este cel mai frecvent tip de scolioză.

Care sunt celelalte cauze ale scoliozei?

Scolioza congenitală este rezultatul anomaliilor de dezvoltare intrauterine ale vertebrelor, astfel, anumite sindroame congenitale pot include o diformitate scoliotică, cum ar fi sindromul Marfan, sindromul Ehler-Danlos, osteocondrodistrofia (sindromul Down), etc. Toate acestea sunt exemple ale unei scolioze structurale, adică există o anomalie anatomică a coloanei vertebrale care determină curbarea anormală.

O altă categorie a scoliozei este considerată scolioză nestructurală, sau funcțională. Această diformitate a coloanei se dezvoltă atunci când există o cauză aflată în altă regiune anatomică decât a coloanei vertebrale. Astfel o diferență de lungime a membrelor inferioare poate determină curbură coloanei. Spasmul muscular și inflamațiile musculaturii paravertebrale pot determina de asemenea o scolioză funcțională. Când o scolioză este clasificată că fiind nestructurală, tratamentul țintește mai ales cauza deformării, și nu coloana verebrală.

Coloana vertebrală este alcătuită din mai multe componente, și anume din 31 de vertebre (oase). Între vertebre se află discurile vertebrale care amortizează șocurile și care permit anumite mișcări între vertebre. Vertebrele și discurile intervertebrale formează un tunel protector (canalul spinal) în care se află măduva spinării și rădăcinile nervoase. Nervii ies din canalul vertebral și inervează diferite structuri anatomice, devenind astfel o componentă a sistemului nervos.