hd-01Aproape 90% din populație se confruntă cel puțin o dată cu un episod de durere de spate, astfel că incidența acestei patologii a devenit o problemă recurentă și de o reală importanță pentru societatea modernă.

Încadrându-se în categoria afecțiunilor degenerative ale coloanei vertebrale, hernia de disc se manifestă mai exact la nivelul discurilor aflate între vertebrele coloanei și constituie una dintre cele mai serioase boli de natură neurologică, prin numărul mare de cazuri și prin intensitatea suferinței produse.

Cauzele herniei de disc

Cauzele herniei de disc sunt multiple, cel mai adesea find cauzată de predispoziția generală a oamenilor către sedentarism și limitare efortului fizic, traumatizarea discului în urma  tensionării puternice sau din cauza presiunii crescute la nivel lombar.

Discul intervertebral își modifică poziția obișnuită, acesta având rolul fundamental de a absorbi șocurile la care este supusă coloana vertebrală și de a asigura protecția acesteia.
hd-02

Simptomele herniei de disc.

Debutul herniei de disc este adesea marcat de instalarea lombalgiei, sau a altfel numitelor dureri de spate. În funcție de zona afectată, senzația de durere se manifestă diferit. Dacă este vorba de un disc intervertebral poziționat la nivelul lombar, durerea va iradia în zonă feșelor,c oapselor și picioarelor, în special genunchi.

Dacă discul se află în partea superioară a coloanei vertebrale, în zona gâtului, senzația de durere se va manifesta la nivelul umerilor și brațelor. Aceste dureri cresc progresiv în intensitate și sunt adesea însoțite de amorțeală, furnicături sau slăbiciune.

hd-03

Fazele herniei de disc

  1. hd-04Disc tumefiat: spațiul discal este mai mic, iar inelul fibros este intact.
  2. Hernie de disc subligamentară: fibrele inelului sunt rupte, nucleul pulpos este deformat, dar cu ligamentul posterior intact, hernia de disc se extinde sub marginile corpului vertebral adiacent.
  3. Hernie de disc transligamentră: ligamentul posterior este rupt, inelul fibros este rupt, nucleul pulpos este rupt si fragmentul poate rămâne în legătură cu discul din care a venit.
  4. Hernie de disc cu fragmente libere: ligamentul posterior este rupt, inelul fibros este rupt și nucleul fibros este rupt, iar fragmentul rupt din nucleu pierde contactul cu discul, putând migra.

Diagnostic

hd-05Diagnosticul se stabilește pe baza examenului neurologic și prin rezonanță magnetică (RMN).

Examenul neurologic stabilește cât de severă este afectarea rădăcinii nervoase, iar RMN-ul arată cu precizie unde este hernia și cât de mare este. Atunci când nu se poate face RMN, o alternativă este computerul-tomograf (CT), care oferă însă informații mult mai puține.

 

Exerciții pentru hernia de disc cervicală:

  1. Se întoarce încet capul spre stânga, apoi cu ajutorul mâinii aplicate pe bărbie se mai mobilizează capul câțiva centimetri spre stânga. Se menține în această poziție 20 de secunde. Apoi se repetă mișcarea identic și spre partea dreaptă.
  2. Capul se îndoaie spre stânga și prin mișcări ușoare, se încercă poziționarea urechii stângi pe umăr. Cu mâna stângă se aplică presiune pe tâmple pentru a forța puțin mișcarea. Se menține această poziție 20 de secunde, apoi se repetă mișcarea identic și spre partea dreaptă.
  3. Capul se apleacă înainte și se încearcă atingerea pieptului cu bărbia. Este necesar ca umerii să fie relaxați. Se menține poziția 20 de secunde și apoi mișcarea se repetă.
  4. Bolnavul stă în decubit dorsal (întins pe spate) cu genunchii întinși și cu o pernă sub cap și gât pentru suport. Se flecteaza capul (se îndoaie) și se menține poziția timp de 10 secunde, apoi se relaxează. Mișcarea se repetă de 10 ori.

Exerciții pentru hernia de disc lombară (preluate din programul Williams):

  1.  Bolnavul stă în decubit dorsal (culcat pe spate) și flectează și întinde genunchii.
  2.  Pacientul stă culcat pe spate și trage un genunchi cu ambele mâini, la piept, încercând să atingă fruntea.
    Se procedează la fel și cu celălalt genunchi.
  3. Pacientul execută mișcările ca la exercițiul precedent, însă cu ambii genunchi deodată.
  4. Bolnavul stă în decubit dorsal, cu mâinile sub cap și își trage un genunchi la piept cât mai mult, apoi celălalt, apoi ambii deodată.
  5. Se stă în decubit dorsal, cu brațele ridicate pe lângă cap în sus, genunchii flectati la 90 de grade cu tălpile pe podea. Din această poziție se împinge zona lombară spre sol, se contractă mușchii abdominali și se ridică ușor zona sacrată de pe podea. Se revine la poziția inițială și apoi se repetă exercițiul.
  6. Pacientul stă șezând pe scaun, cu genunchii mult depărtați. Se apleacă mult înainte astfel încât să atingă cu mâinile solul de sub scaun. Se menține această poziție 4-5 secunde, se revine, apoi se repetă.

Fiecare exercițiu prezentat mai sus se execută de 3-5 ori, repetându-se de 2-3 ori pe zi.
După 2 săptămâni, acestor exerciții li se pot adaugă următoarele:

  1. Pacientul stă în decubit dorsal, cu genunchii flectati și tălpile sprijinindu-se pe podea. Se apleacă ambii genunchi deodată spre dreaptă, apoi spre stângă, până ating solul.
  2. Bolnavul stă în decubit dorsal, călcâiul drept îl așează pe genunchiul stânga și execută o abducție cât mai internă a șoldului drept, până se atinge cu genunchiul drept solul, apoi se inversează.